Sigur, poti spune ca sunt doar niste genti frumoase din piele si panza, dar, pentru cei care suntem implicati in Linia 21, e mult mai mult de atat. In ultimele 7 luni am ajuns in locuri in care nici nu visasem sa ajungem si am aflat lucruri despre noi pe care … nici nu doream sa le aflam. :) Asa se intampla de fiecare data cand zona de confort iti ramane mii de kilometri in urma.

In februarie am vazut prima data gentile si am simtit ca sunt exact ce avem nevoie, pentru un brand urban de accesorii de calatorie. 6 luni mai tarziu am fost gata sa iesim in public. Intre timp, am lucrat la identitatea vizuala a brandului, am construit linia21.ro si ne-am asigurat un stoc de produse suficient de mare.

Pentru ca, odata cu lansarea siteului, nevoile au devenit altele, ni s-au alaturat doi vechi prieteni, care au inteles rapid ce vrem sa facem. Mereu este nevoie de entuziasm si de idei noi si exact cu aceste lucruri au venit cei doi A: Alexandra si Alexandru :)
Cu Alexandru lucrez de 7 ani si suntem best work-buddies. Am trecut prin multe proiecte impreuna si este genul de om care iti rezolva orice problema, indiferent de cat de grea ar fi. La Linia 21 se ocupa de logistica, customer care, administrarea calculatoarelor, programare si grafica. Sunt multe si diverse, nu? Exact ce avem nevoie la inceput de drum.
Cu Alexandra am calatorit, am povestit si am fost la multe petreceri si intotdeauna mi-am dorit sa si lucrez cu ea. Entuziasmul ei este molipsitor si am stiut de la inceput ca ni se va potrivi perfect. La Linia 21 este PR Manager si o vom auzi in curand pe blog, facebook si instagram.

All aboard!

Bogdan

Cu tramvaiul 21 am mers pentru prima data la femei. Aveam 9 ani si, la fel ca majoritatea copiilor de la bloc, am profitat de nebuloasa anilor 90, cand Romania incerca sa inteleaga ce inseamna libertatea. Toti o facusera in acea saptamana, iar serile ascultam povestile norocosilor, la bara din spatele blocului. Majoritatea mersese in grup, dar eu am ales sa o fac incognito.

Era vara, foarte cald si, dupa pustiul strazilor pe care mi-l aduc aminte, era, probabil, duminica. O duminica din vara lui 1990. Nu aveam voie sa plec din spatele blocului si eram foarte speriat ca ma va recunoaste cineva. M-am urcat in tramvaiul 21 si, incet, am lasat in spate cartierul banal in care locuiam.
Am coborat la intersectia Carol cu Mosilor, in fata unei cladiri cu o intrare ingusta. In interior, bancnota transpirata de 10 lei stiam ca este suficienta pentru a ma lasa sa intru. Stiam de la baieti. Nimanui nu-i pasa, atata timp cat isi luau banii de la cel putin 7 persoane. Mi s-a aratat unde sa merg si am urmat culoarul intunecat, plin de afise.
In capatul lui, in spatele unei draperii groase, s-a deschis o sala mare, in care, vreo 10 persoane rasfirate, asteptau inceperea filmului. Au fost primii sani, cu care nu eram inrudit, pe care i-am vazut. Nu-mi aduc aminte prea multe detalii, cu exceptia unei scene petrecute pe un vapor de lux, unde o blonda omenea un gentleman italian. Aveam 9 ani si stateam ghem pe scaun, sa nu ma recunoasca cineva.

Pe drum spre casa, in tramvaiul 21, am inteles, intr-un mod profund, ca ce s-a intamplat la cinema Miorita, trebuie sa ramana la cinema Miorita. A fost secretul meu si al doamnei care mi-a vandut biletul.

Realizez acum ca acela a fost inceputul a multor calatorii, dintre care, de unele, ma mai bucur si astazi.
Pe langa evidenta fizica, faptul ca te muti din punctul A in punctul B, calatoria iti deschide porti ale perceptiei de care nu ai habar. Intri in lumi necunoscute, unde te parasesti si te descoperi, pentru a te reintoarce altul.

Desi s-a schimbat mult, la intersectia Caii Mosilor cu Carol, unde linia 21 face dreapta, Bucurestiul vechi inca se simte. Acolo este alta lume, cu case derapanate, inghesuite intr-un cartier, ca o scena de teatru pentru povestile lui Eliade. Zeci de ani mai tarziu, citindu-l, ajungem sa-l insotim in calatorii, ca niste ritualuri de trecere, unde pasim dinspre ceea ce suntem spre ceea ce vrem sa devenim. Pentru mine, Eliade a fost primul care mi-a deschis portile perceptiei despre care vorbeam mai sus. Si nu voi uita niciodata ce am simtit, cand am intrat prima data pe strada Mantuleasa, cautandu-l. Universul nuvelelor lui era la marginea spatiul descoperit incognito de mine, la cativa pasi de cinema Miorita.
Ne despartea doar o linie de tramvai.

Acum, cand am avut nevoie de un nume de brand de accesorii pentru calatorii, cum m-as fi putut gandi la altceva decat la “Linia 21″ ?

Pentru ca Eliade, pentru ca sani goi.

Bogdan