Ne pregateam sa reincepem sa respiram…

Da, stiu, nu te poti opri, trebui sa continui sa faci ce faceai inainte si cel mai bun raspuns este sa arati ca nu esti infrant. Insa n-ai cum sa nu simti indoiala. Vorbim despre calatorii, despre cum sa devenim mai buni si despre self-discovery, si, dintr-o data, afli ca oamenii pot muri la un concert sau pe o terasa, striviti de o realitate din care nu stiau ca fac parte. Si atunci incepi sa te intrebi ce rost are si daca toata treaba asta cu gentile si cu calatoritul nu este decat o frivolitate, parte a unei realitati din ce in ce mai mici si mai neinsemnate.

Iti spun sincer, imi este rusine ca trebuie sa scriu despre gentile de la Linia 21, cand in jur e atat haos. In prima saptamana de dupa Colectiv am fost paralizati si nici nu ne-am mai gandit la Linia 21. Am crezut apoi ca o sa ne revenim, dar si in a doua saptamana a fost la fel. Joia trecuta am zis ca de luni trebuie sa reincepem sa scriem despre genti, pentru ca, you know, life goes on. Acum e luni. Si simt ca nu mai e asa clar ca life goes on, dupa Paris.

Dar cel mai rusine imi este ca simt toate astea doar dupa ce a fost lovit tribul meu alb, de oameni care calatoresc, merg la concerte si-si beau berea la terasa. Mi-e foarte rusine ca joi nu am dat click pe titlul stirii despre atacul din Beirut cu 43 de morti. Si ca de abia astazi am aflat ca in aprilie au murit 147 de persoane intr-o universitate din Kenia.

Nu putem pune in genti, cand le vindem, libertate, curaj si speranta. Dar speram ca le veti gasi in voi.
Ce sa facem? Mergem mai departe, nu? Spre urmatorul loc in care ne asteapta prietenii.